Copiii noștri – și ne referim cu precădere la cei până în cinci ani ‒ nu sunt „obraznici” și nici nu vor să ne provoace; ei doar încearcă să ne transmită ceva. Plânsetele și nazurile sunt singurul mod în care un preșcolar se poate exprima, lipsindu-i vocabularul nuanțat și capacitatea de autoreglaj afectiv. Bazându-se pe explicații ludice, pe scenarii ușor de pus în practică și pe recentele studii din neuroștiințe, cartea îi va ajuta pe părinți să vadă într-o lumină cu totul nouă evoluția psihică și cerebrală a copilului lor, înțelegând mai bine și sursa așa-numitelor comportamente „obraznice”. Părinții vor afla de ce etichetările sunt de evitat, cum pot reumple „rezervorul emoțional” al copiilor și mai ales cum îi pot ajuta să facă față trăirilor prea intense sau schimbărilor importante din primii ani de viață.
Cărți,multe cărți.
