Seria "Promovarea sănătății mintale în grădinițe şi şcoli" este concepută de un colectiv de profesori de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, sub coordonarea prof.univ.dr. Adriana Băban, prof.univ.dr. Oana Benga, prof.univ.dr. Adrian Opre, şi propune o serie de ghiduri care se adresează cadrelor didactice, psihologilor şi consilierilor școlari, furnizorilor de servicii educaţionale, specialiștilor în știinţe comportamentale. Ghidurile conţin activităţi practice, fișe de lucru, materiale-suport pentru preșcolari, școlari mici și școlari mari, cu scopul de a preveni şi elimina comportamentele nesănătoase ale copiilor, conduitele provocatoare şi consecinţele acestora pe termen lung asupra performanţelor şcolare şi asupra integrării lor sociale. Statisticile demonstrează faptul că aproximativ 20-30% dintre adulți manifestă la un moment dat îngrijorări cu privire la problemele de comportament ale copiilor. Printre asemenea comportamente se numără: agresivitatea fizică (lovirea adulților sau a altor copii), agresivitatea verbală (înjurăturile, amenințările, ironia), smiorcăielile, crizele de furie, sfidarea, certurile cu adulții sau cu alți copii. De multe ori, astfel de comportamente fac parte din procesul firesc de dezvoltare a copiilor, ele apărând adesea pe fondul unor abilități de exprimare a emoțiilor și de reglare emoțională insuficient dezvoltate. Spre exemplu, prin sfidare (non-complianță) copiii testează limitele și regulile impuse de adulți și învață să fie independenți. De aceea, sfidarea ocazională este consecința „ciocnirii” dintre conștientizarea propriilor scopuri și controlul exercitat de către adulți asupra comportamentului copiilor. La vârsta școlară mare, cauzele manifestărilor agresive și de sfidare se modifică, comparativ cu vârsta preșcolară. De exemplu, reacțiile agresive pot deveni mult mai frecvente și intense, transformându-se în hărțuire și intimidare. Intimidarea trebuie înțeleasă adesea ca un comportament prin care preadolescenții încearcă să obțină aprobarea celorlalți și prestigiul în cadrul grupului. Din această perspectivă, sfidarea autorității adulților reprezintă un comportament prin care copiii doresc să controleze sau să-și manifeste puterea în interacțiunile cu adulții. Însă atunci când comportamentele enumerate anterior sunt frecvente, se manifestă constant pe parcursul unui interval de timp mai mare de 6 luni, se manifestă similar în diferite medii, atât acasă, cât și la școală, interferează sever cu adaptarea socială și școlară a copiilor, se poate vorbi despre tulburări de conduită/ comportament disruptiv. Rolul cadrelor didactice în astfel de situații este unul suportiv, iar mediul educațional poate să contribuie sau, din contră, să minimalizeze impactul comportamentelor negative ale copiilor. În mediul educațional accentul trebuie pus pe prevenirea tulburărilor de conduită și a efectelor negative ale acestora pe termen lung. Copiii cu probleme de comportament atrag reacții punitive și ostile din partea adulților şi de aceea ei învață să evite sancțiunile (pedepsele), mințind sau negând implicarea lor în comportamentul negativ. De asemenea, aceste reacții ale adulților pot menține și alimenta furia și resentimentele. Resentimentele și lipsa de încredere în ceilalți au drept consecință blocarea comunicării și izolarea față de ceilalți. Cei mai mulți dintre acești copii se confruntă în realitate cu sentimentul că nu sunt înțeleși, se simt neajutorați și au nevoie în mai mare măsură de afecțiune și înțelegere, decât de critici și sancțiuni.
Cărți,multe cărți.
