Pentru majoritatea scriitorilor portretul personajelor e important. Nu se gândesc că de fapt personajele încă nu există. N-au făcut nici cel mai mic gest, nu s-au exprimat în nici un fel. Unii din scriitorii aceștia întocmesc o serie de fișe de care își propun să țină seama în continuare, când se apucă să scrie de-a binelea. Oricum, așa ar fi firesc: dacă vor să fie consecvenți. Dar nu se întâmplă întotdeauna așa, căci pe parcursul scrierii, personajelor din fișe li se schimbă înfățișarea, ba chiar și caracterul. Și numele? De ce nu… Poate că uneori scriitorul și uită ce și-a propus. Ori e neatent, nu consultă fișele. Sau, pur și simplu, se răzgândește. Schimbă un detaliu care nu-i place, sau chiar mai multe, personajul capătă treptat o altă înfățișare, se transformă, nu mai e cel din fișe. Iar scriitorului nici nu-i pasă. Și nu-i pasă, pentru că știe că cititorul habar nu are de aceste fișe. În orice caz, nu are cum să ajungă la ele. El e de bună credință, cititorul, crede că scrierea unui text începe cu prima frază. Cu prima propoziție…
Cărți,multe cărți.
