Dumitru Chican – memorialist ca şi autorul „Orizonturilor roşii”, dar reflectat într-o altă oglindă, paralelă cu cea din care ne priveşte Pacepa – ne dezvăluie, sau ne reaminteşte, un adevăr devenit truism: acela că, de-a lungul anilor, poate chiar de la tiparniţa lui Constantin Brâncoveanu – dăruită Alepului sirian, de la care slova tipărită s-a răspândit în vastitatea acestei arii de cultură care este lumea arabă – relaţiile comune dintre România şi Orientul arab au beneficiat de permanenţă, trăinicie, diversitate şi rodnicie, care nu îşi au un model asemănător în contextul legăturilor bilaterale dintre oameni, naţiuni şi popoare.
Cărți,multe cărți.
