Crimele de la internat

Moartea neasteptata a unui elev din internatul Fleat House de la St Stephen - o scoala privata din inima tinutului Norfolk - este un eveniment socant pe care directorul internatului este inclinat sa-l numeasca un tragic accident. Insa politia locala nu poate exclude crima si cazul prilejuieste revenirea in activitate a inspectoarei Jazmine "Jazz" Hunter. Jazz a avut propriile motive de a se retrage din cariera pe care o avea in politia londoneza, asa ca accepta cu retinere sa conduca investigatia acestui caz, doar ca pe o favoare facuta fostului sau sef. Alaturi de sergentul sau loial, Alastair Miles, Jazz patrunde in universul inchis al scolii si, cand incepe sa cerceteze circumstantele mortii tragice a lui Charlie Cavendish, evenimentele iau o turnura ingrijoratoare. Charlie este demascat ca un hartuitor arogant si se dovedeste ca cei din jurul sau au avut atat motivele, cat si oportunitatea de a-i inlocui medicamentul pe care il lua zilnic pentru epilepsie. In timp ce personalul scolii strange randurile, disparitia unuia dintre elevi, Rory Millar, si moartea batranului profesor de limbi clasice ii deschid lui Jazz noi directii de cercetare, care insa sunt menite sa complice si mai mult ancheta. Apoi, inca o descoperire macabra face ca aceasta investigatie sa devina cat se poate de provocatoare pentru cariera sa. Pentru ca Fleat House ascunde secrete mai intunecate decat si-ar fi putut imagina Jazz vreodata... Cu personaje placute, complexe si cu o intriga alerta, acesta este un roman politist inteligent construit, pe care cititorii il vor savura. - Sunday Express Dialog vioi si personaje credibile intr-un roman de suspans alert si fascinant. - Daily Mail Un roman de investigatie palpitant pentru fanii genului, si inca o comoara adaugata mostenirii Lucindei Riley. - Lancashire Post Traducere din limba engleza de Dana-Ligia Ilin. Fragment din cartea "Crimele de la internat" de Lucinda Riley: "Robert Jones avea o culoare ciudata. Jazz ii vedea broboanele de sudoare de pe tample. - Sunt foarte ingrijorat, doamna inspectoare Hunter. Foarte ingrijorat. Unei morti care poate ca a fost un accident ii putem face fata, insa doua... doua sunt periculoase. - Inteleg, domnule Jones. E o situatie foarte neplacuta. Daca asta va poate consola cat de cat, suntem aproape siguri ca domnul Daneman s-a sinucis. - Ei bine, presupun ca e ceva, a recunoscut directorul. - Evident, nu putem confirma asta decat dupa terminarea autopsiei, a adaugat Jazz. - Nu. Asadar, poate ca nu-i decat o coincidenta nefericita? - Ma tem ca nu pot sa va raspund in acest moment. Spuneti-mi, domnul Daneman si Charlie Cavendish se intelegeau bine? - Pai... pe scurt, n-aveau nimic in comun. Charlie nu era studios, ii placea sa fie in gasca si era zgomotos. Pe de alta parte, Hugh era un om bland, de moda veche. In tinerete era printre latinistii de la Oxford. Ducea o viata linistita, inconjurat de cartile sale, si a facut multe traduceri pentru British Library. M-am intrebat adesea ce cauta de fapt aici, la St Stephen. A fost un expert renumit in domeniul manuscriselor in limba latina din secolul al XIV-lea. - Era indragit de ceilalti angajati de aici? - O, foarte mult, a raspuns directorul. Nimeni n-avea nici o vorba rea despre Hugh. Era un om asa de bland si, chiar daca un pic pe alta lume, a fost un responsabil cu studiile excelent pentru unii dintre baietii mai tineri, aflati departe de casa pentru prima oara. Ii asculta cu simpatie atunci cand aveau o problema. - Avea rude? a intrebat Jazz. - Era burlac. De fapt, nu cred ca a fost vreodata insurat. Cat despre familia mai larga... Robert Jones a ridicat din umeri. Nu stiu nimic. Era foarte rezervat. Nu se amesteca deloc cu ceilalti angajati. - Atunci o sa cautam pe computere sa vedem daca putem gasi ruda cea mai apropiata. - Imi pare rau ca nu va pot ajuta mai departe cu asta. Hugh era cu adevarat o enigma in privinta vietii personale. - Ati observat in ultima vreme vreo schimbare la el? a tatonat Jazz. Parea deprimat? - Nu, insa Hugh n-a fost niciodata genul care sa-si arate emotiile. Putea sa se petreaca orice in capul lui inteligent, insa nimeni de aici n-ar fi stiut ce anume. - Asadar, revenind la discutia noastra, l-a imboldit Jazz, Charlie si Hugh nu se intelegeau? - Hugh a fost meditatorul lui Charlie cand baiatul a venit aici, dar am schimbat acest aranjament dupa cateva saptamani. Se calcau pe nervi unul pe altul. Charlie putea sa fie... arogant si uneori agresiv. Hugh, vesnicul pacifist, nu putea sa se descurce cu acest tip de personalitate, asa ca i l-am dat in grija lui Sebastian Frederiks, cu care relatia s-a dovedit a fi mult mai eficienta."