Intuneric la amiaza

Desi scris in germana, romanul Intuneric la amiaza este cunoscut in lume prin versiunea in limba engleza. Astfel, el ocupa pozitia a opta pe lista realizata de Modern Library a celor mai bune 100 de romane de limba engleza ale secolului XX. Reeditat constant si tradus in peste 30 de limbi, Intuneric la amiaza ramane portretul fictional inegalabil al cosmarului masinii totalitare. Fie ca este citit ca jurnal de inchisoare sau ca literatura, Intuneric la amiaza este unul dintre romanele care patrunde adanc in inima sistemului concentrationar comunist, aruncand o lumina cruda asupra mecanismelor sale infernale, menite sa zdrobeasca trupuri, dar mai cu seama constiinte. Sub fardul generos al utopiei, se ascunde aproape fara exceptie raul in cea mai pura forma a sa, si despre acesta depune marturie romanul lui Arthur Koestler. Stralucit este faptul ca avem in fata un roman, un mic fragment de literatura care devine inca mai valoros daca il citim ca pe o "confesiune moscovita" a unui personaj familiarizat cu metodele totalitarismului. - George Orwell Am avut privilegiul sa-l cunosc pe Arthur Koestler, si ce n-ar fi dat cineva sa fi scris Intuneric la amiaza, una dintre operele de idei capitale. Aceasta imi pare un caz-limita. Va fi in continuare citita, nu pentru Gletkin sau Rubasov ca personaje fictive, ci pentru extraordinara argumentatie asupra stalinismului, asupra marxismului, asupra torturii si ororii [...]. Dar e o carte atat de vie. Koestler introduce atata densitate a vietii si a fiintei, astfel incat sa nu apara ca un simplu text ideologic. - George Steiner Intuneric la amiaza ramane si astazi un studiu despre frica, despre victime, despre brutalitatea statala si intemnitarea pe nedrept, despre interogatorii si confesiuni smulse cu forta. - The Guardian Traducere din limba engleza de Sanda Aronescu. Fragment di volumul "Intuneric la amiaza" de Arthur Koestler: "Cea mai mare umilinta pentru Rubasov era atunci cand trebuia sa ceara permisiunea sa se usureze. Gletkin ii ingaduia sa fie condus la toaleta de catre paznicul de serviciu, de obicei uriasul, care il astepta dupa aceea afara. Odata, Rubasov a adormit acolo cu usa inchisa. De atunci, usa a ramas intotdeauna intredeschisa. Starea lui din timpul interogatoriului alterna intre apatie si o stare de veghe sticloasa, nefireasca. O singura data si-a pierdut cu adevarat cunostinta; se simtea deseori pe punctul de a lesina, dar intotdeauna il salva in ultimul minut un sentiment de mandrie. Isi aprindea o tigara, clipea, si interogatoriul continua. Uneori era surprins ca e in stare sa suporte. Dar stia ca opiniile profanilor stabileau limite mult prea inguste capacitatii de rezistenta fizica a omului; ca habar n-aveau de uluitoarea lor elasticitate. Auzise despre cazuri de detinuti care fusesera impiedicati sa doarma timp de cincisprezece pana la douazeci de zile si rezistasera. La primul interogatoriu cu Gletkin, cand semnase depozitia, crezuse ca totul se terminase. La al doilea, ii deveni clar ca era doar inceputul. Actul de acuzare continea sapte puncte, si deocamdata recunoscuse doar unul. Crezuse ca bause pana la fund cupa umilintei. Acum se vedea silit sa descopere ca lipsa de putere avea la fel de multe trepte ca puterea; ca infrangerea putea deveni la fel de vertiginoasa ca victoria si ca adancimile ei erau fara fund. Si, pas cu pas, Gletkin il forta sa coboare. Putea, desigur, sa-si simplifice situatia. Nu era nevoie decat sa semneze tot, in intregime, sau sa nege tot, dintr-un foc - si ar fi avut liniste. Un sentiment straniu, complicat, al datoriei, il impiedica sa cedeze acestei ispite."