Volum aparut in coeditare cu Casa de editura Max Blecher O poezie desucheata in care cuvintele se ciocnesc ca doua trenuri ce vin din directii contrare pe aceeasi linie, o gindire paradoxala ce nu rasare decat arareori din modele nationale cunoscute, un mod brutal de intrare in dialog cu universul sau cu femeia iubita, o intoarcere pe dos a starilor grave sau hazoase, o literatura cu mai multe intrari si iesiri intr-un spatiu cu putine cuvinte scrie Dumitru Pacuraru. Nu stiu cine este acest autor care debuteaza in poezie cu un mod de enuntare asemanator cu o lovitura la plex. Tot ce devenise vetust in limbajul romanesc este pus la forje, soldatii de plumb ai cuvintelor se transforma in aratari. O noua fata a teribilismului literar, bine regizat, se face vazut in poezia lui Dumitru Pacuraru. Cuvintele se mariaza prin libera alegere. Ele sar peste norme, peste obisnuinte, casatorindu-se adeseori fara aprobarea gramaticii. (Romul Munteanu, 1989) * * * Fara indoiala, Dumitru Pacuraru este
Cărți,multe cărți.
