As numi drept un demers temerar incercarea lui Catalin Lungu de a scrie o carte de proza scurta despre Braila, mai exact despre simbolurile si reperele unui oras si ale unei regiuni care respira in prezent mai mult prin nostalgia unei istorii culturale glorioase decat prin vreo izbanda contemporana notabila. El scrie, la fel ca si in celelalte carti ale sale, pentru copii si tineri. [...] Catalin Lungu cauta astfel sa castige pe tanarul lector, sa-l determine sa iscodeasca trecutul unui tinut superb odinioara, dar inecat in suferintele prezentului. Episoadele Povestirilor din vremea dropiei sunt, fiecare in parte, reprize de reflectie, drumuri inapoi cu reveniri incarcate de bucuria unei sperante. Aceea ca Braila va fi iarasi ce a fost. Iar ca sa se intample revirimentul, copiii si tinerii trebuie sa stie precis carui spatiu apartin. Catalin Lungu le arata, pe intelesul lor, care este farmecul si rostul spatiului baraganic. (Dan Bistricean)
Fragment din volum: ?Vrabiile agitate, care si-au incropit cuiburi pe sub stresinile adaposturilor, ciripesc zgomotoase, sustinandu-si cu fel de fel de argumente favoritii. Marginea orasului are sa devina, in curand, mai frenetica decat strada Regala... Intr-o perioada cand in Braila initiativele de emancipare si de dezvoltare ale orasului erau incurajate si sustinute, a inceput in anul 1903 construirea Hipodromului de langa Parcul Monument. Suprafata terenului, oferita cu noblete de primaria orasului, permitea amenajarea unui loc destinat curselor de cai, inzestrat cu toate cele necesare: grajduri, tribune acoperite, pavilioane. Aici, de-a lungul timpului, intrecerile ecvestre cu participanti de nivel national sau international au ridicat pe culmile extazului sau au prabusit in matca deznadejdii sute de spectatori care isi sustineau, discret sau zgomotos, favoritii. Un aspect inedit il reprezinta faptul ca multi dintre diplomatii celor peste 20 de consulate active la Braila in acea vreme, erau pasionati ai curselor de cai. Si, mai mult decat atat, erau posesorii unor exemplare superbe care, nu de putine ori, castigasera aceste iuti si aspre intreceri, ce il faceau pe batranul vant al Baraganului sa sufere de invidie. Incheierea celui de-al doilea razboi mondial si venirea la putere a comunistilor a insemnat si declinul curselor de cai. Acest gen de activitate era poate prea rafinat sau, cine stie, poate ca galopul cailor imprastia un periculos sentiment de libertate... In anul 1962, Hipodromul din Braila si-a inchis portile. Astazi, urmele copitelor de cai au disparut. Pe acele locuri sade acum un cartier de blocuri al carui nume aminteste de frumoasele vremuri: Hipodrom. Poate ca acest cuvant va fi samanta necesara si suficienta pentru mult asteptata clipa, cand in mintea cuiva va incolti gandul cel bun: acela de a pune bazele unui nou turf."
Cărți,multe cărți.
