?Micile texte aproape apoftegmatice ale lui Catalin Lungu, scrise parca intr-o scanteiere de inspiratie, sunt menite a-i lua cititorului un val de pe fata. Capturat de cotidian, inghesuit de griji pana la sufocare, omul contemporan pare a-si fi pierdut total apetitul pentru ceea ce am putea numi... viata sufleteasca. Caci pentru cei care mai pastreaza un dram de luciditate, viata sufleteasca exista si se manifesta intr-un mod mult mai subtil decat zgomotoasa, dar gaunoasa viata materiala. Crochiurile autorului nostru nu sunt altceva decat gandurile curate ale fiecaruia dintre noi pe care insa ne este teama sa le scoatem la lumina, ca nu cumva sa ne dezlipim, fie si temporar, de toate nimicurile care ne inunda existenta. As numi demersul lui Catalin Lungu drept o incercare de redescoperire a simplitatii, mai exact a bucuriilor simple care ar putea sa (re)dea autenticitate vietii noastre.? (Dan Bistricean)
Fragment din volum: ?Stim ca lumea a luat fiinta prin darul altruist al cuvintelor. Atata putere sa poarte in sine o expresie? Se pare ca da... Puterea germinativa a unei vorbe bune poate fi coplesitoare, in cazul in care atinge solul potrivit. Miezul unui cuvant generos poate indulci trecerea unei zile si poate imprastia stele pe bolta indispusa a cerului de noapte. Vorba dulce, mult aduce... Zice glasul intelepciunii adunate in albul tamplelor atator generatii asfintite. Intelepciune de care, prin folosul scrisului si al cititului, ne folosim si noi acum. Nuferi de litere rasarite din adancurile istoriei impodobesc paginile miilor de carti ce vietuiesc pe rafturile bibliotecilor. Lumina lor incandescenta sau poate uneori, mai prafuita, slujeste discret fiecaruia dintre noi fara a cere nimic in schimb. Roada scriitorilor este atinsa insa, deseori, de mana multor betesuguri interioare sau exterioare.?
Cărți,multe cărți.
