Nastie

Mircea Bodean este un poet nascut dintr-odata consacrat ce trage o brazda in poezie ca un semn de ceea ce inseamna sa se spuna „ca nu e om sa nu fi scris o poezie”. Sa se spuna ca „romanul s-a nascut poet”. Ne arata o poezie reala, pentru ca sta in fata poeziei cu sensibilitate si rafinament, cu ceea ce este el, un caracter, un om de tinuta aleasa, cu eleganta. Elementele care alcatuiesc creatia domnului Bodean sunt surprinzator de personale, eterice, imbinate cu finete si maiestrie, iar asezarea lor este facuta potrivit si original, ca sa stim ca totul are un motiv si totul este material de poezie. Fie ca e vorba de versul liber, fie ca e vorba de versul clasic nu avem prilejul sa semnalam neglijente in limbaj, pentru ca este in general metaforic. (Constantin Bihara) Fragment: “HORA NOASTRA In colbul cel statut sub soarele arzand, Fior de gand rascoala o dorinta, Cand frunti de frati nascuti dintr-o fiinta Privirile-si patrund. Miscari usoare de pas se impreuna, Trezesc puteri in trupuri care-asteapta, Sub cant de foc spinarea li se-ndreapta, Se prind mana cu mana. Si focul creste hora in dacicul rotund, Joc revarsat in lume, joc adunat in inimi, Cerc dupa cerc, copacul se leapada de patimi, Se-nalta renascand. Sub talpe framantat, pamantul se urneste, Vechi radacini ascunse, istoriei s-arata, lar hora creste, creste cu forta adunata; Tot neamul se trezeste. In spirit patrund picuri din lacrimi de eroi. Ei ne cuprind de umeri, mai tare ne aduna, Ne tin cu ravna cercul de brate impreuna; Puterea e in noi!”