Ultima privire. Seria Dincolo de moarte. Vol.4

Ultima privire este volumul 4 din seria urban fantasy Dincolo de moarte. Dupa arestarea lui Baltazar, lucrurile in Strygorra par sa se schimbe. Influenta Nataliei incepe sa se observe, iar locuitorii ii accepta parerile si cauta un alt mod de a rezolva problemele. Insa vorbele ei nu sunt de ajuns, cand Renard nu pare sa fie de acord cu ce propune. Exista grupuri de strigoi care nu accepta faptul ca un om ii conduce si vor razbunare pentru faptele lui Dragos. Iar pactul dintre Natalia si Lyda nu poate fi ignorat, oricat de mult timp ar trece. Cu gandul la familia ei, Natalia pierde controlul asupra situatiei din Strygorra, si evenimentele se precipita catre un deznodamant pe care nu si-l doreste. Inconjurata de dusmani in toate partile, trebuie sa se lupte pentru supravietuire singura, bazandu-se pe puterile ei. Cand trecutul valoreaza mai mult decat orice, viitorul devine doar un moment in timp. Mai ales cand lucrurile se intampla in baza unui scenariu stabilit cu secole in urma. Cat de departe poti sa mergi pentru a-ti schimba viata si a accepta soarta pe care nu ai ales-o? Fragment: ?Ramase langa trasura, in timp ce strigoii se integrau in multime si intrau in cladire. Soarele stralucea in mijlocul cerului, fara niciun nor in jurul lui. Era o zi calda si uscata, dar un sentiment ciudat plutea in aer. Poate agitatie, sau panica. O senzatie stranie pe care Natalia o simtise de cand deschisese ochii in acea dimineata. Stia ca trebuia sa intre si sa se aseze in primul rand. Sa asculte toate acele vorbe diplomatice, unele fara logica. Sa fie parte la un proces care aducea la lumina un eveniment pe care il pastrase in umbra atatea luni. Trebuia sa asculte si sa aprobe. Sa semneze sentinta, oricare ar fi fost aceea, si apoi sa o urmareasca pusa in practica. Sa fie conducatoare. Intr-o zi in care nu dorea. Inchise usa si se uita cateva secunde la oras. La strazile pavate, la strigoii care o salutau in timp ce se apropiau de usile mari de lemn. Toti o recunosteau si o respectau. Sau lasau acea impresie. Te-au sprijinit de la inceput. Inca nu se pune problema de tabere. Nu inca. Inspira adanc, aranja pelerina si adopta o pozitie sigura. Pasi cu incredere, acceptand cu zambetul pe buze ca strigoii sa creeze un coridor in jurul ei. Cand facu primul pas in sala in care urma sa aiba loc procesul, toate privirile se intoarsera catre ea. Le ignora in timp ce se apropia de scaunul rezervat pentru ea, sub atenta observare a lui Renard. Il saluta cand ajunse in fata lui si se aseza pe scaun. In timp ce lumea continua sa se adune, si fara cineva cu care sa vorbeasca, se uita la tavanul impresionant si la coloanele de marmura impunatoare. Picturile, cu toate ca erau vechi, fusesera conservate cu grija, incat acum pareau noi. Reprezentau imagini din trecutul orasului, cu triburile care existasera inainte de casele de acum si de strazi.?