Cei trei muschetari. Vol. 2

Toti pentru unul, si unul pentru toti! Venit la Paris sa faca avere, neavand alt sprijin decat sfaturile tatalui sau si recomandarea catre domnul de Treville, capitanul muschetarilor, tanarul gascon D?Artagnan se imprieteneste curand cu nobilul Athos, impunatorul Porthos si pretiosul Aramis, cei mai renumiti muschetari din corpul de garda al regelui Ludovic al XIII- lea. impreuna, cei patru camarazi ii infrunta pe cardinalul Richelieu si pe spioana acestuia, perfida si seducatoarea Milady de Winter, salveaza onoarea reginei indragostite de dusmanul Frantei, ducele de Buckingham, infrunta primejdii pe drumul spre Anglia, se acopera de glorie la asediul cetatii La Rochelle si intra in legenda? Unul dintre cele mai bune romane istorice scrise vreodata. Fragment: ?Acolo unde se oprea regele, se opreau si muschetarii; drept urmare, d'Artagnan, care nu facea parte decat din garda regelui, se vazu despartit, cel putin pentru o bucata de vreme, de bunii lui prieteni, Athos, Porthos si Aramis. Aceasta despartire, care era pentru el un lucru neplacut, l-ar fi pus insa pe ganduri daca ar fi putut banui primejdiile ce-l amenintau din umbra. Ajunse totusi teafar in tabara din fata orasului La Rochelle, in ziua de 10 septembrie a anului 1627. Nimic nu se schimbase; ducele de Buckingham si englezii lui, stapani pe insula Re, asediau zadarnic fortareata Saint-Martin si fortul La Pre; batalia pentru cucerirea orasului La Rochelle incepuse de doua sau de trei zile, prin asaltul asupra unui fort, pe care ducele d'Angouleme il zidise de putina vreme in preajma. Ostasii de sub comanda domnului des Essarts locuiau la Minimes. Noi stim insa ca, in dorinta de a intra in randurile muschetarilor, d'Artagnan nu legase prea multe prietenii cu camarazii sai; de aceea se si simtea singur si greu muncit de ganduri. Nu erau prea vesele gandurile lui; de un an de cand sosise la Paris fusese amestecat in treburile altora, in vreme ce propriile lui nazuinte nu inaintasera prea mult: nici in dragoste, nici in ceea ce priveste norocul. Singura femeie pe care o iubise fusese doamna Bonacieux, si doamna Bonacieux pierise fara ca el sa-i fi putut da de urma. Cat despre noroc, isi facuse el, fiinta plapanda, un dusman din cardinal, adica dintr-un om in fata caruia tremurau mai-marii regatului, in frunte cu regele! Omul acesta l-ar fi putut strivi, si totusi n-o facuse; pentru o minte atat de isteata ca a lui d'Artagnan, aceasta marinimie era un soi de fereastra prin care intrezarea un viitor mai bun. Apoi isi mai facuse si un alt dusman, pe care-l socotea mai putin de temut decat cardinalul, dar pe care-l simtea totusi vrednic de luat in seama; acest dusman era Milady.?