Lupta pentru limba română. Cauzele și urmările primei revoluții de la Universitate, martie 1906

Colecția File de istorie(Istoria nu este numai despre eroi, regi sau victorii în bătălii! Aparițiile din colectia„File de istorie“ sunt cărți care vorbesc altfel despre lumea de ieri, altfel decât o face istoria mare.) Când Nicolae Iorga și A. C. Cuza înființează, în 1910, Partidul Naționalist-Democrat, cu un program populist și antisemit, terenul era deja bine jalonat: 1906– revoluția sângeroasă din Piața Universității; apariția gazetei Neamul românesc; 1907– alegerea lui Iorga că deputat de Iași. Se schimbaseră doar tehnicile confruntării, constantele fiind tot patriotism și xenofobie. Toate aceste acțiuni fac parte din mișcarea politică în care originează extremismul românesc interbelic. Acel extremism înrudit cu militantismul românesc prezent în textele cu care Iorga își inflamează auditoriul compus din scriitori, studenți, elevi, organizații civice. Între luptele de stradă, adeziunile la platformă organizației cu rezonanțe masonice a Fraților Buni Români și scuzele acuzatoare e o epistemologie a discursivului, a mișcărilor și pauzelor calculate. Între frânturile de idei se stabilesc conexiuni la distanță, configurând volumul sub formă unui set de hipertexte. Legăturile sunt algoritmizate după un principiu simplu: revoluția că modus operandi.