Adevărul e că-i cam greu de încadrat în vreo categorie anume această carte. La prima vedere, aș zice că e vorba despre „food history”. Adică acea ramură a istoriei care se ocupă de impactul gastronomiei asupra istoriei omenirii. Fie el cultural, economic, sociologic, etnografic și așa mai departe. Este cartea de față una de „istorie a mîncării”? Și da, și nu. Da, fiindcă autorul vorbește suficient de clar și de apăsat despre influența istoriei (și nu numai) asupra diverselor rețete, mai mult decît celebre, de mîncare. Dar, în același timp, nu. Pentru că Marius Cristian știe să mai facă și pauze. De ce să fii sobru-științific atîta vreme cît vorbești despre sandviciuri sau pizze, despre mușchi Stroganov ori pui Marengo? Da, exactitatea nu strică niciodată, dar există suficiente momente în care acribia trebuie să lase loc voioșiei. Și poate că niciodată expresia latinească „cum grano salis” nu și-a găsit un loc mai potrivit. Fiindcă, în fond, e ca atunci cînd stăm la masă și facem conversație. Sigur că putem discuta și lucruri serioase, dar parcă este mai plăcut să mai și glumim. Sau să ne așezăm, pur și simplu, la povești.
Cărți,multe cărți.
