În poeziile Emiliei, t otul este transfigurat sub umbrela aceluia şi paradox, cel ce actualizează absenţa şi negativul, cel care potenţează anxietatea, interogaţia şi revelă duplicitatea psihismelor tenebroase, creând un fel de întuneric vizibil. Poeta potenţează blagian, minus-cunoaşterea, folosindu-se cu inteligenţă şi rafinament artistic, de natura paradoxală a poeziei/ artei: fictivizează , ca să poată spune adevărul în care crede…”
Cărți,multe cărți.
