Autoarea ne introduce în lumea ei, lumea profundă a copacilor, ale cărei adevăruri fascinante și vitale ni le dezvăluie: copacii nu sunt o simplă sursă de cherestea, ci formează un întreg cerc al vieții. Pădurile sunt creaturi sociale, cooperante, conectate prin rețele subterane prin care își comunică vitalitatea și vulnerabilitățile, în comunități nu foarte diferite de ale noastre. Într-un stil accesibil și însuflețitor, Simard descrie modul în care au evoluat copacii trăind unii lângă alții timp de sute de ani, cum învață și își adaptează comportamentul, cum își recunosc vecinii, cum concurează și cooperează unii cu alții în moduri sofisticate –caracteristici atribuite inteligenței de tip uman, trăsături care reprezintă esența societăților civile. În centrul tuturor se află copacii-mame: acele forțe misterioase care conectează și susțin toate plantele din jurul lor. Dar autoarea scrie și despre viața ei: un copil născut și crescut printre țapinari, în pădurile din Columbia Britanică și un adult care a ajuns să iubească și să respecte copacii. Povestindu-și aventura științifică, ea scrie de fapt despre propria călătorie și ne face să înțelegem că dincolo de date și tehnologii există o curiozitate științifică profund umană, care își dorește să înțeleagă cine suntem și care este locul nostru în lume.
Cărți,multe cărți.
