New York Times Bestseller; Washington Post Bestseller; Los Angeles Times Bestseller; Literary Hub, Best Essay Collection of the Decade; Book Riot Favorite Summer Read of 2020. In acest volum Robin Wall Kimmerer ne ofera un ghid profund pentru a deveni mai intelepti, mai responsabili si mai conectati la pamantul si la natura. Aceasta carte este un apel la trezire pentru a proteja darurile naturii si a celebra bogatia culturala a conexiunii noastre cu mediul inconjurator. Autoarea prezinta modurile in care vietile si limba noastra se impletesc prin lumea naturala, impartasind legende de la stramosii ei Potawatomi pentru a ilustra cultura recunostintei in care ar trebui sa traim cu totii. In calitate de membru al Natiunii Citizen Potowatomi, Kimmerer ofera perspective indigene asupra valorii recunostintei si a rolului sacrului in ecologie. Viziunea acestei autoare deschide perspectiva unei vindecari a mediului si a oamenilor, in aceste vremuri in care Windigo, monstrul flamand si vesnic nesatul din legendele poporului Anishinaabe, a ajuns sa se identifice cu omul contemporan practicant frenetic al consumerismului, complet inconstient fata de consecintele exceselor sale. Unicitatea demersului sau consta in traducerea intr-un limbaj stiintific a unor obiceiuri ancestrale ale popoarelor native americane, o justificare a unor moduri diferite de a privi lumea, in termenii unui schimb echitabil si viu, in care toti participantii, locuitori ai acestei planete, pot iesi in castig. Cu un master in botanica, urmat de un doctorat in ecologie vegetala, Robin Wall Kimmerer se recomanda atat ca om de stiinta care si-a dedicat intreaga cariera stiintifica studierii relatiei omului cu mediul inconjurator, dar si ca mama plina de compasiune si intelegere. La fel cum o mama vrea binele suprem pentru copiii ei, tot astfel ea ne invita sa invatam sa primim binele unei alte Mame, Natura atotcuprinzatoare, de la care mai avem inca multe de invatat. Impletindu-si povestile cu date stiintifice si umor, autoarea subliniaza ideea ca trezirea constiintei ecologice necesita recunoasterea si celebrarea relatiei noastre reciproce cu restul lumii vii. Caci numai atunci cand vom putea auzi limbajele altor fiinte vom fi capabili sa intelegem generozitatea pamantului si vom invata sa ne dam propriile daruri la schimb. Ca botanist, Robin Wall Kimmerer a fost pregatita sa puna intrebari despre natura folosind instrumentele stiintei. Ca membru al Natiunii Citizen Potawatomi, ea imbratiseaza ideea ca plantele si animalele sunt cei mai vechi invatatori ai nostri. In aceasta carte, Kimmerer aduce impreuna cele doua modalitati de cunoastere pentru a ne purta intr-o "calatorie pe cat de mitica, pe atat de stiintifica, pe cat de sacra, pe atat de istorica, pe cat de inteligenta, pe atat de inteleapta". - Elizabeth Gilbert , autoarea romanului Mananca, roaga-te, iubeste Traducere din limba engleza de Walter Fotescu. Fragment din cartea "Impletind Iarba Sacra. Intelepciunea indigena, cunoasterea stiintifica si invataturile plantelor" de Robin Wall Kimmerer: "Ei au ales locul, au marcat amplasamentul pe sol, au recoltat puieti si i-au plantat adanc in pamant, astfel incat avem un cerc cu raza de 3 metri si jumatate delimitat de stalpi de artar dispusi regulat. E o munca epuizanta, facuta la inceput mai ales individual. Dar, cand cercul e complet si prima pereche de puieti sunt uniti intr-un arc, nevoia de echipa devine limpede: cel mai inalt sa apuce varfurile copaceilor, cel mai greu sa-i aplece, cel mai mic sa se catare si sa-i lege laolalta. Primul arc il cere pe urmatorul, si ei sunt condusi de forma wigwamului care incepe sa se contureze. Simetria sa inerenta face ca orice greseala sa sara in ochi, si studentii leaga si dezleaga pana obtin forma perfecta. Padurea e plina de glasurile lor vesele. Dupa ce si ultima pereche de copacei e legata, se lasa tacerea, ca si cum si-ar contempla lucrarea. Arata ca un cuib de pasare intors pe dos, un cos din copacei grosi boltit ca spinarea unei testoase. Iti doresti sa intri. Toti cincisprezece cati suntem gasim un loc confortabil in jurul perimetrului. Chiar si fara un invelis, e confortabil. Putini dintre noi mai locuim in case rotunde, in care nu exista pereti sau colturi. Arhitectura indigena insa are predilectie pentru mic si rotund, urmand modelul cuiburilor, vizuinilor, barlogurilor, cuibarelor de somon, al oualor si uterelor, ca si cum cercul ar fi tiparul universal pentru locuinte. Cu spatele sprijinit de copacei, examinam convergenta proiectului. Sfera are cel mai mare raport intre volum si aria suprafetei, reducand la minimum materialele necesare pentru spatiul locuibil. Forma sa ii permite apei sa se scurga si distribuie greutatea zapezii depuse. E eficienta de incalzit si rezistenta la vant. Dincolo de considerentele materiale, a locui in intelepciunea unui cerc are o semnificatie culturala. Le spun ca intrarea e intotdeauna spre est si ei apreciaza rapid utilitatea, data fiind prevalenta vanturilor dinspre vest. Utilitatea de a saluta zorile inca nu face parte din gandirea lor, dar Soarele le-o va dovedi. Acesta este doar cadrul unui wigwam si invatatura nu s-a terminat. Are nevoie de pereti din rogojina de papura si un acoperis din coaja de mesteacan consolidat cu radacina de molid. Mai e de lucru. Il vad pe Brad inaintea lectiei si inca arata posac. Incerc sa-l inveselesc si ii spun ca "Astazi mergem la cumparaturi dincolo de lac!" Exista intr-adevar o mica pravalie in orasul de pe malul celalalt, Emporium Marine, genul de magazin universal aflat departe de drumul mare si care intotdeauna pare sa aiba exact lucrul pe care-l cauti, alaturi de sireturi de pantofi, mancare pentru pisici, filtre de cafea, o cutie de tocana Hungry-Man si o sticla de Pepto-Bismol. Dar nu acolo mergem. Mlastina cu papura are ceva in comun cu Emporium, dar presupun ca o comparatie cu Walmart e mai adecvata, dat fiind ca ambele se intind pe pogoane de teren. Astazi vom face cumparaturi in mlastina."
Cărți,multe cărți.
