Glontul de argint sau Adevarata moarte a lui Avram Iancu. Teatru

MOTUL: Bucurie cu primejdie! IANCU: Semnul primejdiei tresare‑n sufletul motilor! Sar toti ca unul la vestea de pojar! MOTUL: Nu le e frica de moarte! IANCU: Nu le e frica, nu! Vin chiuind ca la nunta si fiinta lor primeste vestea primejdiei pe cea mai ascutita coarda a ei, acolo unde tresare bucuria! MOTUL: Primejdie cu bucurie! IANCU: De‑acum trebuie sa vina! Sa vina motii si tribunii! Dobra sa vina si Buteanu sa vina… Cu ai lor… Sa‑i simt langa mine… Sa fim impreuna, asa, toti laolalta, sa‑nfruntam primejdia si sa asteptam bucuria! MOTUL: Vin! Trebuie sa vie! IANCU: Ii vad cum se‑avanta cu totii ca intr‑o apa limpede, care e nadejdea lor de fericire… MOTUL: Veche nadejde! Batrana nadejde! IANCU: Batrana cat neamul, omule! Dar inflorita acum din nou, ca o copila… O, de‑as apuca sa traiesc s‑o vad crescand, fecioara… Sa‑mi fie mireasa! MOTUL: A ta va fi, Avramut: mireasa ta, fericirea neamului!