Fancsiko si Pinta

?Elegantul volum pe care-l tineti in mana, dragi cititori, (dorinta mea secreta e sa-l mangaiati cu sufletul si sa-l cititi cu ratiunea!) este cel de-al zecelea pe care l-am tradus din opera lui Peter Esterhazy. Cartea a fost scrisa intre 1972?1974, dar a aparut in 1976. Eu am tradus-o doar acum. De citit, am citit-o indata dupa 1990, cand s-a demolat cortina izolarii din jurul Romaniei. Dar e altceva sa citesti o carte ? si cu totul altceva sa o traduci, sa te identifici cu fiecare cuvant, cu fiecare vibratie ce pulseaza in propozitii. De ce am tradus o doar acum? Nu stiu! Poate ca asa a fost sa fie. Poate a fost nevoie de acest ?viceversa?, sa traduc cartile scrise ulterior acesteia, iar apoi sa ma intorc la origo, pentru a putea afirma acum cu mana pe inima: la douazeci si ceva de ani, Péter Esterházy a avut nevoie de un singur cuvant, kalokagathia, ca sa posede literatura. Sau literatura l-a posedat? Nu mai are nicio importanta! Important e ca din contopirea de atunci s-au nascut Fancsikó (aristocratul cu ?intelepciunea la patrat?) si Pinta (rebelul in tricou de gimnastica si cu unghiile roase) ? personaje eterne (Yin si Yang?) care apar ? dincolo de ?suprafata suprafetelor?, sub diferite nume si ipostaze, in diferite situatii ? in toate celelalte volume ale marelui (si-n felul sau unicul!) scriitor reprezentativ al literaturii maghiare contemporane. Deschideti larg usa casei voastre, dragi cititori, pentru Fancsiko si Pinta ? nu veti regreta!? - Anamaria Pop?Proza lui Esterhazy e saltareata, aluziva si colocviala? straluceste si scoate scantei. Propozitiile sunt active si concrete. Detaliile fizice tasnesc din intunericul ambivalentei emotionale.? - John Updike, The New Yorker