Viscolul

?Cetateanul traieste in fiecare dintre noi. In epoca lui Brejnev, Andropov, Gorbaciov si Eltin am incercat incontinuu sa suprim cetateanul responsabil din mine. Imi spuneam ca sunt artist, la urma urmei. Ca povestitor, am fost influentat de undergroundul moscovit, unde nu era neobisnuit sa fii apolitic. Iata una dintre anecdotele noastre preferate: In timp ce trupele germane marsaluiau prin Paris, Picasso isi vedea de treaba si desena un mar. Asta era atitudinea noastra - trebuie sa-ti vezi de treaba si sa-ti desenezi marul indiferent de ce se petrece in jur. Am tinut cu dintii de acest principiu pana am implinit cincizeci de ani. Acum cetateanul din mine s-a trezit la viata.? - Vladimir SorokinPastrand atmosfera prozei de secol XIX, Viscolul este povestea lui Platon Ilici Garin, medic de provincie, care isi propune sa ajunga cu orice pret la datorie, in Dolgoe, unde o boala misterioasa transforma oamenii in zombi. Pentru ca nu gaseste cai de schimb la posta din Dolbesino, doctorului i se recomanda tovarasia carausului Kozma, care pentru cinci ruble il poate duce cu masina la destinatie. Aventura celor doi, cu puternice ecouri din Tolstoi, Gogol si Kafka, este marcata de papasuri si de personajele dintre cele mai stranii - un morar inalt cat palma si sotia sa voluptoasa, producatorii kazahi de narcotice, cadavrul uriasului inghetat si omul sau gigantic de zapada, cu un falus enorm -, care transforma aceasta calatorie aparent banala intr-un traseu fantastic, infernal, in care nu doar viscolul dobandeste proportii gigantice, ci si natura umana, care ii cade prada. Romanul va dezvalui numai si numai la momentul potrivit de ce masina lui Kozma este trasa de cincizeci de cai nu mai mari decat o potarniche, de ce in Rusia caii de povara sunt inalti cat o casa cu doua etaje si, nu in ultimul rand, de ce misterioasa molima, care le da mortilor forta sa-si paraseasca mormintele, vine din Bolivia.