Legea melcului

Nascut la Sankt Petersburg in 1961 si traind in prezent la Kiev si Londra, Andrei Kurkov este unul dintre numele majore aparute in ultimul deceniu din spatiul postsovietic si impuse plenar pe arena literelor europene. Absolvent al Institutului de Limbi Straine din Kiev si vorbitor a unsprezece limbi, Kurkov a lucrat o vreme ca jurnalist si cameraman. Cariera literara si-a inceput-o in timpul serviciului militar, pe cand era paznic la o inchisoare din Odessa. Din 1996 s-a dedicat in exlusivitate scrisului, operele sale fiind traduse in douazeci si sase de limbi. Printre romanele cele mai cunoscute se numara Moartea pinguinului (1999), Legea melcului (2003), O chestiune de viata si de moarte (2000), Pinguinul pierdut (2003), Ultima dragoste a presedintelui (2004). Andrei Kurkov este, de asemenea, scenarist, inclusiv al propriilor sale scrieri, si autor de literatura pentru copii.Daca Moartea pinguinului a primit acolade demne de o literatura profunda, in traditia unor Dostoievski, Gogol, Bulgakov sau Pinter, nici partea a doua a povestii gazetarasului Viktor Zolotariov, urmarit de Mafia ucraineana pana la Polul Sud, si a pinguinului sau pierdut nu putea ramane mai prejos. Si ca orice continuare tipica, Legea melcului este mai ampla decat originalul, cu o infuzie sporita de actiune, mai multi figuranti, o recuzita mai bogata si locuri de desfasurare diverse - din Antarctida pana la Kiev, si chiar Cecenia? De data aceasta Viktor sfarseste prin a-si gasi o slujba compunand discursuri pentru un politician cinic si organizand cascadorii media dintre cele mai halucinante (printre care si o donatie de proteze pentru un grup de handicapati, proteze de altfel subtilizate de la un fond de ajutorare a copiilor din Rwanda, si evident mult prea mici?). Iar cocteilurile de ilaritate si patos se succed alert, cu un efect scontat. La o prima lectura, Legea melcului aduce ceea ce asteptau toti cititorii Mortii pinguinului, oricat de sofisticati ar fi ei: vesti despre pinguinul Misa. Iar dincolo de aceasta, o radiografie - atat de familiara (vai!) si noua - a lumii postsovietice.