În 2003, când a preluat comanda Forței Operaționale Întrunite pentru Operații Speciale, generalul Stanley McChrystal și-a dat repede seama că tacticile militare convenționale nu mai funcționau. Al Qaeda din Irak era o rețea descentralizată care putea să se miște rapid, să lovească nemilos și apoi să se piardă printre localnici. Forțele aliate aveau un avantaj uriaș din punct de vedere numeric, al echipamentului și al pregătirii, dar nimic din toate astea nu părea să conteze. Nu este nici un secret că, în orice domeniu, echipele mici au multe avantaje – ele pot să răspundă rapid, să comunice liber și să ia decizii fără complicații birocratice. Însă organizațiile care se confruntă cu provocări cu adevărat mari nu au loc într-un garaj. Ele au nevoie de practici manageriale care pot implica mii de oameni. Generalul McChrystal a condus o mașinărie ierarhică, foarte disciplinată, compusă din mii de bărbați și femei. Însă pentru a înfrânge Al Qaeda din Irak, Forța sa Operațională ar fi trebuit să dobândească viteza și flexibilitatea inamicului. Exista vreo modalitate de a combina forța celei mai puternice armate din lume cu agilitatea celei mai temute rețele teroriste de pe glob? Și dacă da, se putea aplica același principiu și organizațiilor civile? McChrystal și colegii săi au renunțat la un secol de înțelepciune convențională și, în toiul unui război istovitor, au transformat Forța Operațională în ceva nou: o rețea care combina comunicarea extrem de transparentă cu autoritatea decizională descentralizată. Zidurile dintre compartimente au fost dărâmate. Liderii analizau cele mai bune practici ale celor mai mici unități și descopereau modalități de a le extinde la mii de oameni de pe trei continente, folosind tehnologia pentru a crea o unitate care, chiar și cu un deceniu în urmă, ar fi fost imposibilă. Forța Operațională devenea o „echipă de echipe” – mai rapidă, mai orizontală, mai flexibilă – și învingea Al Qaeda. În această carte influentă, McChrystal și colegii săi prezintă modul în care provocările cu care s-au confruntat în Irak pot fi relevante pentru nenumărate afaceri, organizații nonprofit și de alte tipuri. Lumea se schimbă mai repede ca niciodată și cel mai inteligent răspuns pe care îl pot da cei aflați la conducere este să acorde grupurilor mici libertatea de a experimenta și, în același timp, să-i stimuleze pe toți să împărtășească noutățile și cu ceilalți membri ai organizației. Așa cum afirmă autorii folosind exemple convingătoare, strategia echipei de echipe a funcționat peste tot, de la camerele de urgență ale spitalelor, până la NASA. Ea are potențialul de a transforma organizațiile, fie ele mici sau mari.
Cărți,multe cărți.
