„Granița dintre iubire și ură poate fi foarte subțire, dar cât de incitant este să treci dincolo de ea...” Bennett Fox a intrat în viața mea într-o dimineață groaznică de luni. Întârziasem la noul meu job – un job pentru care a trebuit să concurez, chiar dacă am muncit opt ani ca să fie al meu. Cât mi-am dus lucrurile în birou, m-am trezit cu o amendă de parcare. Toate mașinile din jurul meu aveau una, mai puțin un Audi parcat în fața mea, care se întâmpla să fie același model ca al meu. Nervoasă, am decis să dăruiesc mai departe cadoul primit și am vrut să pun amenda în parbrizul mașinii respective. Cu siguranță avea să plătească și să procedeze la fel. Doar că, din greșeală și din repezeală, am rupt ștergătorul în timp ce încercam să furișez amenda. Lucrurile nu puteau decurge mai rău de atât. Totuși, atmosfera s-a mai înseninat când am intrat în lift și am dat de un bărbat absolut superb, cu care am avut unul dintre momentele acelea scurte, dar intense, ca-n filme. Corpul mi s-a relaxat, în timp ce artificii îmi zburau în stomac și unde electrice ne uneau privirile. Poate că nu era chiar atât de rău aici. Sau așa am crezut. Până când am intrat în biroul noului meu șef și mi-am cunoscut competitorul. Bărbatul acela din lift era acum nemesisul meu. Privirea lui înflăcărată nu era datorită atracției reciproce. Era pentru că m-a surprins vandalizându-i mașina și acum abia aștepta să-și anihileze rivala.
Cărți,multe cărți.
