„După deschiderea, în 1754, a gimnaziului din Blaj cu limba română de predare, cea de a doua şcoală românească din Transilvania se va deschide în 1828, la Beiuş, prin grija episcopului Samuil Vulcan. În acest fel s-a creat în Bihor un important centru de cultură de pe băncile căruia au ieşit de-a lungul timpului numeroşi cărturari care s-au dedicat cu trup şi suflet ridicării neamului. Înfiinţarea liceului din Beiuş la 1828 este rezultatul unui lung proces de mutaţii pe plan spiritual şi politic, determinat de creşterea ponderei elementului românesc în viaţa generală a provinciei şi, înainte de toate, de înfiinţarea episcopiei române unite din Oradea, la 1777, prin strădaniile episcopului latin Meletie Covaci. Primul episcop român unit este Moise Dragoş (1777-1787), care obţine, pe seama episcopiei, domeniul Beiuşului fapt sancţionat prin diploma din 16 februarie 1781 a lui Iosif al II-lea. Lui i-a succedat în funcţie Ignatie Darabant (1787-1806), cel care a pus la cale elaborarea Supplexului din 1791 şi a obţinut înfiinţarea, în 1872, a Seminarului Unit din Oradea, după ce tot aici se înfiinţase, la 1784, Şcoala normală unită, iar Simion Maghiar, în calitate de director al şcolii româneşti, se străduise să înfiinţeze aici cât mai multe şcoli săteşti, după ce se obţinuse, în 1782, pentru preoţi şi învăţători dreptul de donaţie nu numai cu casă parohială şi cantorală, ci şi cu pământ, vii, livezi sau păduri. Cel de-al treilea episcop unit al Oradiei a fost Samuil Vulcan, ales la 25 octombrie 1806, dar instalat abia în mai 1807, când i s-au închinat mai multe ode, între care aceea Adplausus…, aparținând lui Gheorghe Şincai, un Carmen a lui Constantin Fărcaş, precum şi alte Salutaţii şi Versuri vestitoare din partea tineretului clerical şi a admiratorilor săi.”
Cărți,multe cărți.
