Cel din urma Armas

Cel din urma Armas este mai interesant din perspectiva faptului ca prezinta o cronica romantata a epocii. Aflam asadar informatii semnificative despre Junimea in care apar personaje ca Titu Maiorescu, I.L. Caragiale si Rosetti si altii, infatisate cititorului intr-o maniera interesanta si putin diferita de ceeacu ce este obisnuit acesta. Actiunea romanului este plasata intre anii 1874-1878 cand tara este surprina intr-o perioada de schimbare, in care oamenii au alte preocupari iar viata de la tara nu mai avea un avant deosebit pentru acestia. Cei mai multi reprezentanti ai clasei sociale ilustrata in roman sunt oameni cu averi mari si cu legaturi intinse, obisnuiti inca din copilarie cu gandul ca au dreptul sa faca tot ceea ce isi doresc, ca totul le este permis si ca toate li se iarta; ei savarsesc multe lucruri din daratnicie, doar ca sa arate ca pot sa faca chiar si daca nu doresc. Deoarece nu au insa adevarate greutati reprezentantii lumii burgheze, asa cum sunt vazuti de Slavici, incep sa nascoceasca unele lucruri pentru a-si face viata mai interesanta sau sunt preocupati de problemele altora pe care le discuta in adevarate polemici. Se observa de altfel ca scriitorul priveste aceasta lume cu un oarecare dezgust si o prezinta mai mult in partile ei intunecoase. Personajele apar in roman oarecum incetosate, ele nu stiu niciodata sigur ce vor, oscileaza de la o un gand la altul, de la o traire la alta, uneori pun mai presus de orice iubirea, alteori intelectul. Existenta lor se risipeste oarecum pe parcursul romanului, Iorgu il ucide pe Emil intr-o lupte de orgolii, fiecare considerand ca face ceea ce este mai bine pentru Alina, ca in final Iorgu Armas sa fie gasit mort intr-o parte a padurii din mosia sa. El este surprins in degradare, intr-o permanenta cadere, nu mai are principii in care sa creada, educatia primita este doborata de viata traita cu usurinta printre oameni care au alte prioritati decat intemeierea unui camin. Slavici surprinde momente cu adevarat tragice din existenta eroilor sai, reuseste sa patrunda in psihicul lor si sa le sondeze trairile. insusirea esentiala a scriitorului este de a analiza iubirea, dragostea in mediul rural mai ales, acolo unde oamenii sunt mai proaspeti, mai nepatati de pacatele orasului , mai putin predispusi parca la aventuri efemere, "Dar Slavici nu are simtul vietii orasenesti de dincoace, pe care in fond o dispretuieste, necum vreo cunoastere a clasei boieresti. Viata burgheza insasi e infatisata vulgar, de fapt cam in chipul cum o va intelege si Delavrancea in scrierile incepatoare". ( George Calinescu) In Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent G. Calinescuface observatia ca in Cel din urma Armas Slavici a vrut sa se ocupe, ca si in Mara de formarea unei familii din clasa biereasca din Romania Veche. Daca in Mara avem familia Natl - Persida, aici avem de-a face cu cea a lui Iorgu si a Zoei. Diferenta este evidenta prin chiar mentalitatile si trairile omului de la tara in opozitie cu cel de la oras.