„În anii 1960 mi-au atras atenția versurile foarte tinerei poete Halina Poświatowska. Am regăsit în ele un ton convingător – disperare din pricina vremelniciei trupului și a închistării în acest corp muritor, ceea ce explică trăirea deosebit de intensă a iubirii, mereu amenințată, în pragul neființei.” – Czesław Miłosz