?Pe vremuri exista un slogan, «mamaliga nu explodeaza». Acum scolarii vor toti in Dubai si topaie de colo pana colo sa nu intepeneasca. Pensionarii au lansat moda cartoanelor atarnate la gat cu «Vrem eutanasiere gratuita». Pe poetul roman il inspira alcoolul, pe dictator, alfabetul surdo-mutilor. Numai Constantin Abaluta, care vorbea in soapta cu scaunul din mijlocul strazii sau cu nuca din sifonier, confesorul discret al obiectelor si a tot ce nu cuvanta si trece neobservat, acest domn, cu alura lui de sir englez cam scapatat, urmareste cainele cu roti in loc de labe traversand strada printre masini si scrie pe trotuar «viata ? in curs de aparitie».? - Nora Iuga ?Privirea lui Abaluta pare (repet, pare) indatorata exclusiv realitatii. Apoi, dintre pietrele acestea atat de «reale», cuvintele purtatoare de sensuri cuminti, pur descriptive, rasare din nou sarpele razvratirii si-ti dai seama ca poetul nostru face ce stie el mai bine: asupreste realitatea, o domina si-o batjocoreste.? - Bogdan-Alexandru Stanescu ?Am o simpatie deosebita pentru decenta disperata a lui Constantin Abaluta si a poeziei pe care o scrie. Admir omul pentru silueta sa galanta, pentru extravaganta retinuta, si raman un cititor al acestui poet prolific si perseverent, la prima vedere peste masura de productiv, care traieste insa, fara fastul si narcisismul atat de des intalnite la poetii romani, in religia scrisului.? - Claudiu Komartin
Cărți,multe cărți.
