Pe scurt, un narator in varsta (dar greu de precizat varsta care se cam schimba de la un capitol la altul), pacient al unei camere-scena, povesteste ce vede, dar face si comentarii la observatille sale zilnice care pot parea ale unui autist. De fapt se consuma o drama, probabil intr-o tara dictatoriala, de unde povestitorul si ceilalti evadazeaa in partea a doua in insula Kairos (care poate insemna momentul oportun, dar si vreme, sau timp) unde unchiul unuia dintre personajele schitate isi sarbatoreste centenarul. Faptul ne poate face sa interpretam cartea ca o parabola a timpului-sansa. Fireste, pot fi simultan multe alte interpretari.
Romanul incepe cu naratorul Dal (Vasile lonescu, personaj din famile de profesori, inventatori, astronomi, aviatori), orb, citind ziarul pentru ca ii place fosnetul lui. .Pentru Dal lumea e un conglomerat de taceri, atingeri, mirosuri. Nicio tacere nu seamana cu alta. Mirosurile sunt persoane si lucruri. Atingerile sunt eu insumi.
Cărți,multe cărți.
