Fara sa-i dea vreo atentie, necunoscuta stranse cu putere mana poetului: - Eminescu, dumneata esti Mihai Eminescu! Te urmaresc inca din Familia. Venera si Madona e una din poeziile cele mai frumoase din cate am citit. Te admir si sunt fericita ca te cunosc. Eminescu ramase intepenit, asa ca Tancu trebui sa-l impinga din spate, soptindu-i: - Du-te, ma, si zi-i multam frumos doamnei. El facu un pas si-i saruta mana. - Eugen Lovinescu, Balauca