Pompiliu Constantinescu, care s-a ocupat pe larg de aceasta carte, scria pe buna dreptate: ?Alegere de stareta este cea mai corosiva critica a organizatiei monahicesti dupa Icoanele de lemn ale d-lui Arghezi; D. Stanoiu nu recurge insa la violenta artistica a pamfletului; observator realist, trece in zona contemplatiei tot acest balci de infirmitati morale, intr-un film ca succesiuni repezi, pitoresti si pline de veracitate.? O critica pronuntat satirica la adresa moravurilor din lumea manastirilor si a clerului in general o gasim in primul sau ?roman izbutit? arhitectonic. Observatia vie si realista releva, pe un fundal comic, meschine si marunte patimi care se ascund intre peretii manastirilor. Nici nu apucase sa-si dea sufletul fosta stareta Galinia si maicile Zenaida si Tomaida, candidate vrajmase la staretie, recurg la toate mijloacele care le stau in putinta, necrutand nicio trivialitate, in dorinta de a pune mana cu orice pret pe scaunul ramas vacant. Ambele rivale reinv
Cărți,multe cărți.
