aes alienum

„După un volum cu titlu în greaca veche dedicat temelor ecologice, Mihók Tamás ne izbește cu acest titlu în latină, æs alienum, sugerând mize economice. Și nu numai: alien-ul poate fi exilatul, inadaptatul, „provincialul” care, într-o lectură biografistă, se relevă a fi Mihók însuși; dar în care se poate regăsi o generație întreagă de bucureșteni „în gazdă”. Toate tribulațiile de hidalgo transilvan, trăite în raport cu vampirica metropolă și infinitele ei fațete, sunt descrise cu un farmec irezistibil, în versuri care pot deveni refrene imnice ale flotanților din cartiere și corporații, cu formulări catchy și memorabile, reactualizând un filon goliardic (legat ombilical de o Oradie a chefurilor universitare). Mihók vorbește în numele celor mulți expunându-se pe sine, cu maximă sinceritate confesivă și grație autoironică; dar preluând, în plus, precum un receptacul empatic, varietatea destinelor conviețuitoare din toate biotopurile străbătute, ca într-un parcurs inițiatic, îmbogățitor. Nu radical diferită de biocharia, ci mai degrabă în continuarea ei, æs alienum este o lucrare de ecologie socială, o auto-etnografie poetică, deopotrivă panoramică și profundă.” Florin Dumitrescu   „S-ar fi părut că anii 2000 au fost cei mai propice pentru critica socială, pentru un discurs deopotrivă poetic și narativ care să radiografieze complicata perioadă a tranziției de la comunism la capitalism. æs alienum readuce în prim-plan, savuros și senin, incomod și vivace, o periferie europeană deghizată în metropolă, trecută prin crize multiple, animată de conflictele ei interioare și de obsesii ancestrale. Această voce uneori obscură și robotizată, alteori emotivă și sedusă de propriul ritm, e șlagărul post-tranziției, al capitalului ce desfigurează, al versiunii tale anchilozate de epuizare extremă și revoltă în limita „stocului disponibil”. Un volum al sud-estului, al trăitului în cartier, traversat de „soarele balcanic”, repovestit de o instanță abisală și cinică ce încearcă să cuprindă cât mai mult, să nu lase pe nimeni și nimic deoparte.” Teona Farmatu