Finalul călătoriei sau un nou început? Cercul se închide, datoriile sunt plătite, iar secretele cele mai întunecate ies la iveală. Un nou unghi, o nouă perspectivă se dezvăluie sub ochii cititorului. Şi peste toate acestea pluteşte insistent întrebarea Victoriei: „Oare la sfârşitul drumului mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?” Nu vă rămâne decât să descoperiţi răspunsul la această întrebare pe parcursul acestei noi poveşti palpitante ce va încheia seria Nemuritor. „Da, era purgatoriul, fără nicio îndoială, acel loc în care trebuia să te împaci cu trecutul şi să treci mai departe. Problema era că nu mă simţeam deloc împăcată. Şi nici pregătită să trec dincolo, orice ar fi însemnat asta. Mă simţeam vie. Şi lăsasem mult prea multe în urmă, oameni pe care îi iubeam şi de care nu voiam să mă despart. Arrio, Ian, Dodo, bunicul, părinţii mei. Prietenii. Viaţa mea aproape perfectă. Mă durea singurătatea. Îmi încolţeau în suflet un soi de flori mari, colorate, ce îmi făceau sângele să alerge mai repede prin vene şi mă îndemnau să mă las purtată de acel sentiment de sublimă renunţare. Îşi încolăceau tulpinile în jurul coastelor mele, iar petalele îmi alintau pielea. Aproape că le puteam pipăi, de parcă pieptul mi se deschisese lăsând expusă inima ce palpita caldă. Flori otrăvite. Să dormi. Să renunţi. Să visezi veşnic.”
Cărți,multe cărți.
