„M-am ridicat zburând în cercuri, Te-am tot pândit să văd ce faci… Venisei doar c-o haină veche, Târziu în iarnă să mă-mbraci.” Ludmila Rain Ludmila Rain e o poezie ea însăși. Una căreia nu îndrăznești să-i pui punctul final, pentru că oricum va contura alte două puncte și se va îndrepta dârz și cu talent spre alte rime.
Cărți,multe cărți.
