„Dimineața a fost dulce, Două cești, cafea cu soare Și ca nimeni să nu știe Ai adăugat candoare.” Ludmila Rain Când un vers te hrăneşte cu lumină divină îi rămâi recunoscător toată viața, eu am acest sentiment când citesc poeziile Ludmilei Rain şi cred că oricine va citi acest volum de poezie va simți acelaşi lucru. A crea un poem înseamnă a dărui viață din viața ta celorlalți. Bucuria pe care o oferă creațiile acestei minunate autoare e hrană sufletească neprețuită, fiecare metaforă lasă amprenta Absolutului în inima celui ce şi-a deschis-o în momentul întâlnirii cu versul dătător de nemurire. E de neoprit emoția care te copleşeşte atunci când lecturezi versul Ludmilei, e atât de viu şi te pătrunde până în adâncul ființei. Ce poate fi mai înălțător decât să te înalți pe aripi de poezie?
Cărți,multe cărți.
