Romanul psihologic „Vremenà” descrie experiența unei mame care își pierde fetița de numai cinci ani. Cartea este structurată în 21 de capitole, care se împletesc între ele: unele sunt scrise din numele mamei, altele din numele copilului. Momentul culminant este acel în care lupta pentru viața micuței Vremenà se duce cu mâinile goale, atât la propriu, cât și la figurat. În continuare, prin prisma Anei, autoarea developează un adevăr despre care nu se vorbește atât cât ar trebui: nimeni nu știe cum să atingă durerea altuia, mai ales când este vorba despre un eveniment atât de „contra naturii”. Ultimul capitol descrie un dialog încărcat cu foarte multă emoție, despre care într-un final cititorul va fi cel care va decide dacă a avut loc cu adevărat sau a fost doar o halucinație condiționată de renunțarea Anei la tratamentul cu neuroliptice. Romanul „Vremenà” este prezentat de către autoare drept „o istorie aproape adevărată”.
Cărți,multe cărți.
