Volumul acesta, gândit anume pentru publicul românesc, poartă titlul sub care s-a desfăşurat întâlnirea Înapoi la argument dintre Horia-Roman Patapievici şi Bronisław Wildstein: Un trecut care se încăpățânează să nu mai treacă. Trecutul, ca şi prezentul, despre care vorbesc eseurile adunate în această carte nu sunt doar trecutul şi prezentul Poloniei. Iubindu-şi nespus patria, Bronisław Wildstein ştie totodată că ea se vede cel mai bine de la acea altitudine de unde se pot îmbrăţişa perspectivele cele mai vaste. De aceea, intransigenţa cu care judecă faptele trecutului şi distorsiunile prezentului se întemeiază pe opţiuni ferme, capabile să meargă împotriva curentului, fiindcă nu sunt conjuncturale, ci ţin de o atitudine adâncă, de o gândire vie, saturată de concret, obsedată de adevăr şi de moralitate. „Este nevoie de sinceritate, de transparenţă, de acuratețe istorică atunci când analizăm chestiuni care sunt de atâtea ori distorsionate şi falsificate de profeţii etnocentrici. Bronek pledează pentru nuanţe atunci când se operează critici de plano la adresa catolicismului polonez. El le reaminteşte concetăţenilor săi că Biserica Catolică a fost marele reazem al rezistenței din Polonia, că graţie catolicismului, în primul rând, identitatea poloneză a reuşit să se salveze. Nu există urmă de fundamentalism în gândirea lui Bronek Wildstein. A fost şi rămâne un admirator al lui Leszek Kołakowski. A fost şi rămâne un spirit modern, opus oricărui obscurantism bigot. Ceea ce-l distinge de atâţia dintre foştii săi colegi, ceea ce-l face o voce aparte în Polonia, şi aş zice în Europa de Est de azi, este refuzul ambiguităţilor confortabile. Bronek nu vrea să se lase îmblânzit.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
Cărți,multe cărți.
