Facebook. Fabrica de narcisism

Acest eseu se afla in mainile dumneavoastra pentru ca sunteti sau veti fi un client al Facebook Inc. Aveti probabil propria pagina, ceea ce presupune ca sunteti fericitul posesor al unui computer, al unui smartphone, al unei tablete ? sau chiar utilizatorul lor alternativ. Am scris ?fericitul posesor?, pentru ca nivelul de dezvoltare al societatii noastre mentine aceste jucarii tehnologice intr-o zona financiar prohibitiva pentru foarte multi. Dorinta de aliniere a consumatorilor romani este direct proportionala cu nivelul mediu de trai: mai putini bani, mai multe fantasme. Patetismul acestor dorinte mi se pare firesc. Odinioara, obiectul visat era destinat unui consum personal, in orizontul ludic al reveriei egoiste. Acum, nu mai dorim jucarii pentru noi si cercul nostru restrans de amici reali, ci terminale prin care ne conectam, ipotetic, la intreaga lume. Orice societate umana alcatuieste, redundant, o retea. Indivizii sunt reuniti in fratrii si asociatii diverse, valorile locuiesc laolalta intr-un imaginar mitico-religios menit sa stocheze memoria comunitara, ierarhia are o verticala cu etaje interdependente. Niciodata insa societatea umana nu a fost mai complexa ? si mai ascunsa de ea insasi ? decat acum. Si nu e vorba despre o crestere graduala a complexitatii ? asa cum se intampla cand roata carului devine cauciuc auto ?, ci despre o explozie cu indice ametitor, despre o supernova antropologica.