"Este foarte greu sa incerci sa sintetizezi ceea ce este Suntem deja uitarea ce vom fi fara sa-i tradezi spiritul, pentru ca, asemenea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri in acelasi timp. A spune ca este o sfasietoare carte de memorii despre familia si tatal autorului ? care a fost asasinat de un ucigas platit ? e adevarat, dar neinspirat si infim, pentru ca aceasta carte este in acelasi timp o coplesitoare imersiune in infernul violentei politice columbiene, in viata si in sufletul orasului Medellin, in obiceiurile si aspectele marunte ale vietii, in intimitatea si grandoarea unei familii, o marturie delicata si subtila a iubirii filiale, o poveste adevarata care este in egala masura o superba fictiune, prin felul in care este scrisa si structurata, si una dintre cele mai elocvente pledoarii care s-au scris in timpurile noastre si in toate timpurile impotriva terorii ca instrument politic.
Cartea este cutremuratoare, dar nu apasatoare, pentru ca este scrisa astfel incat nu face exces in exteriorizarea sentimentelor, este o proza precisa, limpede, inteligenta, culta, care pune stapanire cu o iscusinta desavarsita pe sufletul cititorului, ascunzandu-i anumite date, distragandu-i atentia, cu scopul de a-i stimula curiozitatea si orizontul de asteptare, obligandu-l astfel sa participe la actul creator, mana in mana cu autorul". (Mario Vargas Llosa)
"O carte zguduitoare si necesara, de un curaj si o onestitate zdrobitoare. Uneori m-am intrebat cum de-a avut Abad Faciolince forta sa o scrie". (Javier Cercas)
"Cartea lui Abad Faciolince este la fel de calda, generoasa si plina de intelepciune precum omul pe care il descrie, iar in studiul sau asupra bolilor trecute din Columbia, autorul reuseste sa scrie cu profunzimea blanda a unei manii digerate de-a lungul mai multor ani". (The Guardian)
Héctor Abad Faciolince (n. 1958, Medellin) este un scriitor, eseist, jurnalist si editor columbian. Acesta s-a nascut si a fost crescut in Medellin, unul din cele mai mari orase ale Columbiei. Abad este considerat unul dintre cei mai talentati scriitori ai valului post-latin american, fiind cunoscut mai ales pentru romanele Angosta si Suntem deja uitarea ce vom fi. Si-a inceput cariera literara de la o varsta frageda. Avea doar 12 ani cand a scris primele sale nuvele si poezii. La douazeci si unu de ani i s-a acordat Colombian National Short Story Prize, din 1980, pentru Piedras de Silencio.
Abad face parte dintr-o noua generatie de autori care a aparut in acea perioada in Columbia. Operele lui literare se concentreaza adesea pe actul narativ. Bogatia, complotul, ironia, atragerea permanenta a cititorului, intensitatea povestilor sale, precum si seriozitatea cercetarilor sociale, istorice si umane din spatele naratiunii sale confesionale dezvaluie un scriitor stralucit, un portretist al societatii contemporane columbiene.
De asemenea, Abad a tradus numeroase opere ale lui Italo Calvino, Leonardo Sciascia, Primo Levi si Natalia Ginzburg. Totodata, Héctor Abad Faciolince a fost columnist pentru ziare si reviste de prestigiu din Columbia, precum Cromos, La Hoja, El Malpensante, Semana si Cambio, ultima cofondata de autorul columbian Gabriel Garcia Marquez. Si a lucrat ca jurnalist pentru ziarele El Mundo, El Colombiano si El Espectador. Din mai 2008, Abad este membru al consiliului de redactie al El Espectador, cel mai vechi ziar din Columbia.
Cărți,multe cărți.
