Stresul ne părăsește de îndată ce ne încredințăm lui Dumnezeu. Omul dă naștere la toate, prin atitudinea lui greșită față de Dumnezeu. După Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe, răul, dintr-un punct de vedere, este lipsa binelui. Într-un fel anume, răul nu există prin sine, după cum întunericul înseamnă lipsa luminii. Acolo unde există lumină, în nicio situație nu putem spune că vom afla întuneric, ca să întunecăm lumina. Acolo unde este lumină, nu poate să stea întunericul. Tot așa și răul, există numai acolo unde lipsește binele. În sufletul în care este prezent Dumnezeu, înlăuntrul căruia trăiește Dumnezeu, nu poate să existe și diavolul; nu are pic de loc acolo diavolul. Într-un suflet în care este prezentă lumina lui Dumnezeu, în care este prezent Dumnezeu ca lumină, nu poate exista loc pentru întuneric. Și să vrem să punem acolo întunericul, el nu va putea rezista, pentru că întunericul, întunericul cel duhovnicesc, înseamnă de fapt absența luminii dumnezeiești. Același lucru se întâmplă și cu stresul, am putea spune. Stresul este inexistent. Oamenii înșiși generează stresul, ca și atâtea altele; prin urmare, trebuie să luăm aminte la asta. Omul le naște pe toate prin atitudinea sa greșită față de Dumnezeu. În general, am putea spune că omul, prin atitudinea sa greșită față de sine însuși, față de ceilalți, față de realitatea înconjurătoare, față de adevăr, dar în mod special prin atitudinea sa greșită față de Dumnezeu, creează o mie și una de lucruri.
Cărți,multe cărți.
