Sufletul meu, temnita mea

Adevarul esential de la care pleaca Parintele Simeon in cartea de fata este acela ca omul este captiv zonei necunoscute a sufletului sau, subconstientului care-i este complet necunoscut. Pledoaria este pentru efortul neincetat de a scoate la suprafata si a curata apele tulburi si intunericul acestor adancuri sufletesti, unde omul depoziteaza lucrurile urate, refularile si frustrarile, poftele murdare neimplinite, gandurile necuviincioase, ambitiile, traumele sufletesti din perioada copilariei si a adolescentei, etc. Solutia sau terapia crestina, experimentata de sfintii Bisericii este simpla: incredinteaza-te lui Dumnezeu atat cat te cunosti si cat simti despre tine si va continua sa iasa la suprafata constienta alta parte din profunzimile necunoscute si intunecate ale sufletului. Astfel, vei scoate la suprafata totul si vei ajunge sa te cunosti pe tine insuti cu adevarat si in intregime. In plus, te vei trezi ca ai ajuns la liman sau pe ?malul celalalt?, cum spune Parintele Simeon, adica, ai ajuns la Dumnezeu.