Realismul magic al nuvelelor ?i povestirilor din? Simfonia mut?, potopit câteodat? de note de fantastic ?i absurd, nu se desf??oar? nici o clip? în gol: el are întotdeauna o acoperire psihologic? ?i, de ce nu, mitologic?. Importante nu sunt atât întâmpl?rile, cât atmosfera ?i, mai cu seam?, mul?imea personajelor ce bântuie paginile c?r?ii. Ele vor r?mâne mult timp în memoria cititorului fiindc? o parte din acestea sunt, de fapt, arhetipuri. De aici ?i nota de fantastic, precum ?i grotescul sau umorul absurd. Izvorând din incon?tient, ele parc? vin din interiorul pe?terii lui Platon, contaminând ?i transfigurând prin tr?irile lor tulburi contingentul. Cadrul e cât se poate de real sau chiar hiperreal pe alocuri, recognoscibil în multe pagini, personajele îns?, în ciuda conturului lor realizat cu precizie aproape chirurgical?, par sc?pate de la balamuc, având aerul unor n?luci proasp?t ie?ite pe poarta propriului infern existen?ial. Ironic? uneori, nea?teptat de tragic? alteori,? Simfonia mut?? este tocmai cea care, paradoxal, d? glas celor mai ascunse gânduri ?i sentimente ale fiec?ruia dintre noi, iar glasurile care r?zbat din?untrul ei nu sunt altceva decât expresii vii ale tumultului nostru interior ce ne bulverseaz?, adesea, con?tiin?a. În acest sens, fiecare povestire este, mai mult decât orice altceva, o oglind? când limpede, când dureros de contorsionat? a existen?ei noastre în lume.
Cărți,multe cărți.
