Tatal meu la izolare

Un orasel din Dobrogea, un inginer chimist, fost taranist, care incearca sa se puna la adapost de epurarile comuniste, o fata frumoasa, casiera la Alimentara locala, fiica unui fost circiumar, un stigmat de nesters in toiul obsedantului deceniu. Noul roman semnat de Cristian Teodorescu este o poveste desprinsa din cartea-fenomen Medgidia, orasul de apoi, care pune sub lupa viata unei mici comunitati din cea mai neagra perioada a comunismului romanesc, cind scara valorilor se inversase si oamenii isi pierdeau munca de o viata, cind inchisorile terorii erau o amenintare constanta pentru cei care nu aveau originea si orientarea politica acceptate de regim. Si, in mijlocul haosului si nedreptatii, o poveste de dragoste improbabila, cu un destin inevitabil, marcata atit de sprijinul celor care au reusit sa isi depaseasca frica si sa isi pastreze bunatatea, cit si de tradari dureroase. Tatal meu la izolare este un roman cu o imensa incarcatura emotionala si o perspectiva noua asupra coliziunii micilor istorii cu istoria mare. Cristian TEODORESCU s-a nascut la Medgidia, in 1954. A absolvit Facultatea de Filologie, sectia romana-engleza, a Universitatii din Bucuresti. A inceput sa scrie proza de la 14 ani, pentru revista Vinatorul si pescarul sportiv. A debutat editorial in antologia Desant ?83 (Cartea Romaneasca, 1983). In 1985 ii apare volumul de povestiri Maestrul de lumini, la Editura Cartea Romaneasca (reeditat in 2005), urmat in 1988 de romanul Tainele inimei, la aceeasi editura. In 1991 publica la Editura Alex Faust repovestit baietilor mei, Petre si Matei, apoi Povestiri din lumea noua (RAO, 1996), Ingerul de la benzinarie (povestiri, Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini si alte povestiri (Curtea Veche, 2005) si romanele Medgidia, orasul de apoi (Cartea Romaneasca, 2009; Polirom, 2012), Soseaua Virtutii ? Cartea Ciinelui (Cartea Romaneasca, 2015; Polirom, 2019), Cartea pisicii (in colaborare cu Mardale, roman, Polirom, 2017) si Bucuresti, marea speranta (Polirom, 2019). A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Romane (1990), Premiul pentru proza scurta (1997) si Premiul pentru roman ale Uniunii Scriitorilor (2010), precum si alte premii ale unor ziare si reviste. Povestirile sale au fost traduse in Olanda, Franta, Statele Unite, Muntenegru, Polonia si Ungaria.