Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie por?ile palatului de oglinzi deformante al realit??ii iluzorii în care tr?ie?te Michi Lucescu. ? Izolat de oameni ?i de via?? într-o od?i?? s?r?c?cioas? închiriat? în podul unei case vechi, acesta se las? purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu r?d?cini în copil?ria sa. Palierele îmbr?cate în gresie ?i faian?? verde, ca o piscin? interioar?, contureaz? treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreun? cu Prin?esa Ralu, mama lui teatral? ?i strivitoare ca o for?? a naturii. Din aceast? cas? vie, str?juit? de doi lei de piatr? ?i lipit? de cimitirul evreiesc, vedem Bucure?tiul cenu?iu al ultimului deceniu comunist ?i pe cel pestri? din anii de dup? Revolu?ie. În r?t?cirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând u?ile celor 11 apartamente ?i p?trunde în câte un vechi cinematograf bucure?tean, devenind concomitent spectator ?i protagonist al unui film al rat?rii ?i (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care î?i joac? propriul rol sau poart? m??tile altora, se deruleaz? în puncte diferite din timp ?i spa?iu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa pân? la un viitor postapocaliptic înghi?it de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca ?i New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. C?ci Abraxas este deopotriv? lumin? ?i întuneric, este via?? ?i moarte simultan, este dragostea ?i uciderea ei. Este lumea întreag?.
Cărți,multe cărți.
