Intr-un oras obisnuit, lipsit de farmecul si stralucirea marilor metropole, personajele lui Nichita Danilov traiesc intr-o lume aparte, multidimensionala, in care derapajele mintii fac regulile si isi impun propria realitate. O realitate virtuala, de altfel, dar foarte bogata semantic si, mai ales, ermetica, din care evadarea este imposibila: masterandul Lawrence Oliver experimenteaza trecerea la un alt regn, transformandu-se in copac «si apoi mai jos sau, poate, mai sus, din regnul vegetal in regnul mineral, dupa care urmeaza risipirea in eter?», stomatologul Noimann este bantuit de un picior «impertinent, frumos retezat la distanta de o palma de genunchi», un fel de constiinta angoasata a eroului, pictorul de icoane Bikinski este in cautarea adevarului ultim si descoperit sub forma unui caine negru, botezat Spinoza, iar inginerul Edward Satanovski, o fantasma, un gand, reprezinta piaza rea a gandurilor masterandului si pictorului. Oamenii-maini, oamenii-picior, oamenii-epoleti, oamenii-cal, femeia-salcie, femeia-elefant, femeia-sarpe, femeia-girafa, femeia-capra, Mathilda, Lily Fundyfer, aparitii mai mult sau mai putin episodice, contureaza haosul interior al personajelor.