La inceputul anului 1989, cu intuitia ca sfarsitul regimului comunist in Cehoslovacia nu poate fi departe, Bohumil Hrabal, in varsta de 75 de ani, reincepe sa scrie, dupa o lunga perioada de tacere literara. Volumul de fata reuneste eseurile epistolare scrise de autor in perioada 1989?1991 si adresate Dubenkai - numele de alint pentru boemista americana April Gifford, care se hotarase sa invete limba ceha pentru a putea citi operele lui Hrabal in original. Scrisorile acestea nu-i vor fi niciodata trimise, dar Dubenka devine o muza, destinatara ideala si idealizata a acestor texte pe care scriitorul insusi le numea ?reportaje lirice?; ele reunesc, intr-o tehnica asemanatoare colajului, cronici ale evenimentelor importante care au dus la Revolutia de catifea si care au urmat acesteia, amintiri legate de pierderea sotiei sale, portrete ale diferitelor personalitati literare si politice importante in epoca, impresii din calatoriile facute in Statele Unite si in Marea Britanie.Urmand volutele imprevizibile ale memoriei, Bohumil Hrabal imbina istoria personala cu proza poetica, punand intr-o legatura rafinata girafa in flacari a lui Salvador Dalí, imaginile din Praga aflata sub ocupatie nazista, cutiile de supa ale lui Andy Warhol, tancul roz, casuta sa din Kersko, satul inconjurat de paduri unde il asteapta intotdeauna pisicile-copii, restaurantul-berarie ?Tigrul de Aur?.
Cărți,multe cărți.
