Carol al II-lea: ?Vineri, 8 septembrie [1950]. Veste trista de dimineata si care m-a impresionat adanc: a murit Pasarica [Ella Filitti]! Dupa 25 de ani de nesfarsite chinuri, s-a stins in aceste timpuri de mizerie. Pentru ea este o mantuire. Cate amintiri ale acelor vremuri fericite ale tineretii nu mi-au trecut azi prin minte. A fost dragostea mea, a primei tinereti, a fost, ca intotdeauna, imboldul unor fapte bune, unor nazuinti nobile. Cand ma gandesc la deosebirea moravurilor de atunci si [de] astazi, dragostele erau mai curate, mai idilice. Daca Mama n-ar fi avut nenorocitul gand s-o faca sa plece din Iasi, in 1917, cate dureri ar fi fost scapate in viata mea. Era o prietena sigura si neambitioasa. A fost o mare greseala pe care toti am platit-o atat de scump. Va ramane, Pasarica, o brazda luminoasa in viata mea.??Volumul al saselea al lucrarii Intre datorie si pasiune contine insemnarile zilnice ale lui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1949 si 13 aprilie 1951. La 13 aprilie 1951, insemnarile se intrerup brusc, la mijlocul frazei, fara sa cunoastem motivele care l-au determinat pe Carol sa nu mai consemneze gandurile, observatiile si comentariile sale sau discutiile pe care le-a avut cu diferite persoane asupra evenimentelor epocii. Dupa 5 octombrie 1948 Carol si Duduia au ajuns in Portugalia, la Estoril, unde au cumparat o casa pe care au renovat-o si au mobilat-o dupa gustul lor, cunoscuta ca Villa del Sol. Pentru ca la casatoria pe care au facut-o la Rio, in Brazilia, la 3 iulie 1947, nu s-au cununat religios, dupa ce s-au instalat in Portugalia au tinut sa fie cununati in religia ortodoxa, de un preot roman. Cununia a avut loc in ziua de 18 august, in casa lor, si a fost oficiata de preotul Martinian Ivanovici, venit de la Paris. Carol da informatii asupra modului cum s-a desfasurat «mult prea asteptata binecuvantare a impreunarii noastre». Din Portugalia, Carol a urmarit cu mare atentie ceea ce se petrecea in Tara si a consemnat informatiile pe care le primea pe diferite cai, facand interesante comentarii. Era ingrijorat de comunizarea la care era supusa Romania, de arestarile in randul fostilor oameni politici, de lipsurile in care se zbatea populatia si, in general, de situatia tarii noastre ca satelita a URSS-ului. La 13 ianuarie 1949, nota «In RPR s-a reintrodus pedeapsa cu moartea [...] un nou mijloc de a distruge, mai repede si mai complect, pe adversari». Comenteaza apoi evenimente internationale. «In lumea internationala domina acest stupid conflict intre Anglia si Israel»; «si in China lucrurile nu prea merg»; «multi isi puneau sperante in Pactul Atlantic, pentru formarea unui front defensiv»; urmareste ceea ce se intampla in Balcani, cu divergentele ivite intre Tito si Kominform; consemneaza informatiile despre razboiul din Coreea si altele. Carol prezinta, dezamagit, framantarile din exilul romanesc, dispersat din cauza unor multiple neintelegeri si datorita dezacordului dintre cei doi fosti regi ai Romaniei, care nu au incercat sa-i uneasca pe cei aflati departe de tara. Un eveniment deosebit in viata lui Carol si a Duduiei a fost calatoria lor in Anglia, intre 29 aprilie si 30 mai 1950, cu ocazia Expozitiei Filatelice Internationale, la care a participat cu colectia sa de timbre. Cu acest prilej a avut diferite intalniri cu oameni politici englezi, cu romanii din exil, a tinut discursuri. «Calatoria aceasta continua a fi un succes moral si social [...] Faptul de a fi putut, dupa toate cele ce s-au petrecut in trecutul recent, veni in Anglia, este un castig de prestigiu», a consemnat el la 13 mai. A scris si varului sau, Bertie, regele Angliei (George al VI-lea), cerand sa-l vada, dar acesta l-a refuzat pe motiv ca este foarte ocupat. Carol reda si raporturile in care se afla cu membrii familiei sale, cu fratele, Nicolae, cu surorile, Elisabeta, Mignon si Ileana, cu varul Friedel (Friedrich Victor de Hohenzollern-Sigmaringen), seful familiei. Cu durere in suflet consemneaza relatiile cu fiul sau, cu care nu s-a mai vazut de la renuntarea sa la tron, din 6 septembrie 1940, cu toate ca acest lucru ar fi fost posibil dupa 30 decembrie 1947, dupa abdicarea regelui Mihai. La 8 septembrie 1950 o veste trista l-a impresionat adanc: «a murit Pasarica»; «A fost dragostea mea, a primei tinereti». Este vorba de Ella Filitti. Carol al II-lea a incetat din viata la 3 aprilie 1953, la o saptamana dupa moartea primei sale sotii, Ioana Lambrino. El a fost depus in Panteonul Regal de la manastirea San Vincente, Salazar acordandu-i funeralii cu escorta militara. S-a procedat astfel deoarece fusese sef de Stat si pentru ca matusa sa, infanta Beatrice, sora mamei sale, regina Maria, era casatorita cu infantele Portugaliei, Alfonso de Orleans y Bourbon. Cortegiul funerar a fost impozant, dar dintre membrii familiei apropiate n-a participat decat Nicolae, fiul si surorile sale lipsind de la inmormantare pentru motive diferite. Cosciugul cu osemintele fostului rege al Romaniei, ulterior, a fost mutat intr-o anexa a cimitirului, pe o masa, la picioarele careia a fost depus cosciugul cu osemintele Elenei Lupescu, devenita prin casatorie printesa a Romaniei, care a decedat la 7 iulie 1977. Cele doua cosciuge, al lui Carol fiind acoperit cu drapelul Romaniei, asteapta sa fie aduse si inhumate in tara. Desi se ridica unele voci impotriva, ar fi o fapta crestineasca aceea ca osemintele fostului rege al Romaniei sa-si gaseasca locul de odihna vesnica in pamantul tarii in care s-a nascut si pe care a iubit-o, fiind si primul rege de religie ortodoxa. In acest sens, la 16 mai 1950, el nota in insemnarile sale: «ca sunt nascut, ca am trait si ca voi muri roman». Cu acest volum se incheie insemnarile zilnice ale lui Carol al II-lea, document de valoare inestimabila pentru istoria veacului al XX-lea. Editia noastra pune la dispozitia cercetarii istorice textul integral al notitelor, atat cat a fost lasat de Carol pentru posteritate, deoarece un caiet l-a distrus probabil, privitor la instaurarea in Romania a regimului sau de autoritate monarhica, iar din cele care au ramas a cenzurat numeroase pagini, prin ruperea filelor, dupa cum se vede din editia noastra. In aceasta forma, edita, insemnarile zilnice ale lui Carol al II-lea, alaturi de alte documente, au stat la baza realizarii, de catre distinsa profesoara Lilly Marcou, romanca stabilita la Paris, a lucrarii: Le roi trahi, Carol II de Roumanie, Paris, Pygmalion Gerard Watelet.? - Marcel-Dumitru Ciuca
Cărți,multe cărți.
