?Ce reprezinta Mircea Eliade in cultura veacului al XX-lea poate fi aratat, in primul moment, doar prin comparatie. La capatul celor 12 volume din Ramura de aur, Frazer declara ca istoria omului este un sir de crime si stupiditati. La capatul unui inventar al credintelor omenirii, la fel de autorizat daca nu de vast, Eliade afirma: totul a avut sens. In ultimii doua sute de ani ai Europei Occidentale, toate s-au dizolvat in fata luciditatii «omului modern»?; astazi s-ar spune ca nimic nu mai inseamna nimic. Eliade declara, in numele altei forme de luciditate: fiecare lucru si gest al omului au insemnat ceva. S-au prabusit religii, state si sisteme alaturi de triburi si credinte tribale; s-au surpat nu numai in timpul lor istoric, ci si in adevarul lor. Dar in fata acestei cascade de prabusiri, iata pe cineva care vine sa spuna: Toate tin, in fond. Numai Hegel, in ceasul sau si in felul sau, mai facuse asa ceva, iar Eliade poate fi alaturat acestuia, intr-un sens - oricat de nepotrivit ar parea la inceput - avand de partea sa taria faptelor, pe cand primul avea taria speculatiilor.? - Constantin Noica
Cărți,multe cărți.
