?Tinand drept, la deal, mijlocul drumului si la vale firul apei, crescut de curatii lui parinti tarani cu geamatul plugului si sudoarea lui, la scoala la Ploiesti, Eugen Simion a indreptatit pe viu metafora lui Arghezi, schimband brazda-n calimara. Exista un bun-simt al acestui popor si o masura, un drag de munca in idei si o spalare de vedenii, un mod drept de a construi si de a aseza chiar si aerul pe frunze, care il cinsteste si care tot timpul se reproduc. Exista o omenie a florii si o suavitate a painii aici la noi unde ingerii au burta si muntii suplete. Repezi la suprafata si iuti in strafund, pestii din piatra ii pescuim, sculptandu-i cu dintii pe cei din apa. Oricine la noi e ca la el acasa daca nu isi uita inima altunde. Vorba dulce mult aduce, asa se face ca aici la noi se mai gaseste si cand nu se mai gaseste. Toate aceste precepte taranesti se vor fi aflat si in adolescentul Eugen Simion cand a optat pentru cerneala. Astazi il regasesc, dupa ce am tocit cu coatele acelea
Cărți,multe cărți.
