Rusia, Polonia si Imperiul Otoman, 1725-1800

Istoria conjugata din teritoriile Rusiei, Poloniei si Imperiului Otoman pe parcursul secolului al XVIII-lea avea sa-si afle una dintre cele mai pertinente sinteze in trei cuvinte fatidice: expansiune, disolutie si stagnare. Configuratia teritoriala a estului Europei a cunoscut in aceasta perioada o dinamica accentuata, reflectata in: expansiunea teritoriala a Rusiei la nord, in dauna Suediei, la vest, in detrimentul Poloniei, si la sud, rapind din sfera de influenta turceasca; disolutia Poloniei, victima a impartelilor teritoriilor ei intre vecini; stagnarea, spirituala si materiala, inregistrata de Imperiul Otoman, impinsa pana la decaderea acestuia. Dar - pentru ca mai importante decat evenimentele insesi sunt cauzele acestora, scanteile care au declansat o suita sau alta a lor (succesul inregistrat de Rusia in expansiunea sa, incapacitatea Poloniei de a se opune agresiunii, incremenirea si anacronismul instalate in viata Imperiului Otoman) - un al doilea parcurs propus de autoarea lucrarii Rusia, Polonia