Habsburgii si Hohenzollernii 1713-1786

Nici sfant, nici roman, nici imperiu, dupa cum o afirma Voltaire, Sfantul Imperiu Roman conglomerat de state separate si independente, de orase libere care se autoguvernau si posesiuni individuale ale unui insemnat numar de cavaleri avea sa supravietuiasca, in ciuda anacronicelor sale structuri, de sorginte medievala, pana in anul 1806. Austria, cel mai mare stat al Imperiului, cu posesiuni intinse chiar in afara propriilor granite care si justificau general acceptata nomenclatura de Imperiu Austriac, avea sa cunoasca instalarea la carma sa, de-a lungul a catorva secole, a membrilor familiei Habsburgilor, favoriti permanenti la sefia Sfantului Imperiu Roman. Pe fundalul rivalitatii, beligerante chiar, dintre Franta lui Ludovic al XIV-lea si Austria lui Leopold Habsburg I o rivalitate deseori transata in teritoriile mai slabilor principi germani aveau sa-si manifeste ascensiunea puteri autentic germane: Saxonia, Prusia, Hanovra si chiar Bavaria. Saraca dar intinsa, lipsita de resurse dar mizand pe faptele de arme si adoptand organizarea in spirit militar a institutiilor sale, Prusia se afla, din secolul al XV-lea, in mainile dinastiei Hohenzollern si parea cel mai bicisnic contracandidat al puternicei Austrii la dominatia asupra Germaniei. Cu toate acestea, pe parcursul secolului al XVIII-lea, politica germana avea sa fie dominata de rivalitatea dintre Austria si aceasta contraperformanta Prusie. Cartea lui Walter Oppenheim se constituie intr-o relatare explicita a cauzelor, a naturii si a efectelor competitiei politico-militare in care s-au angajat cele doua state europene, pe parcursul unei tumultoase perioade, 1713-1786, un interval in care atat Austria, cat si Prusia au legat si au dezlegat felurite aliante, antrenand, in culise sau pe campurile de lupta, si alti actanti majori ai continentului (unii dintre ei migrand dintr-o tabara in alta). Analiza oferita de lucrare se concentreaza in jurul impactului conflictelor armate, in special al celui de succesiune la tronul Austriei si al asa-numitului razboi de sapte ani (1756-1763), asupra celor doi rivali principali si a intregului continent. Tablou al imprejurarilor complexe care au favorizat nasterea Germaniei moderne, Habsburgii si Hohenzollernii propune de asemenea numeroase detalii ale rolurilor-cheie interpretate pe scena evenimentelor, mai mult sau mai putin sangeroase, de remarcabili sefi de stat, intre care o nota distincta face figura batranului Fritz, Frederic al II-lea al Prusiei (cel Mare), remarcabil ostean, reprezentant important al absolutismului luminat, protector al culturii si al artelor (chiar autor al unor scrieri filosofice), cel caruia Prusia ii datoreste consolidarea pozitiei ei internationale.